Am închis!

01apr.11

Dacă e… ma găseşti pe www.zaineasca.ro


M-am prostituat de multe ori la viaţa mea.

Am lucrat gratuit, am lucrat pe prietenii, am lucrat pe datorie. Am lucrat ieftin. Am făcut lucrări de rahat că aşa o trebuit. Am făcut lucrări bune care valorau 500 de euro şi le-am dat cu 300 că să mi se spună la final că nu voi primi decât 200 că „n-are clientul”. Şi am acceptat ca o curvă penală.

Nu mai există niciun respect pentru munca altora. Hai să ne ţigănim până la ultimul bănuţ. Suntem atât de ipocriţi încât am ajuns să folosim banii ca diminutiv! Facem rabat de la calitate. Ne băgam pula în ea creaţie şi tot ce înseamnă bun. Furăm cu nesimţire, doar e brandul care ne reprezintă. Închidem ochii şi înghiţim…

Eu una nu mă mai prostituez. Mi-e jenă.


Dezinternetizarea

21mart.11

Am primit o leapşă mândră de la Florica şi Zicu, să scriu io frumos cum scap de dependenţa de internet. În primul rând, de ce aş vrea să scap? 🙂 Adică nu de aia mi-am schimbat abonamentu’ de telefon să mă pot conecta şi de pe mobil? Mno, oricum…

Sunt conectată aproape tot timpul la lumea virtuală. Cam ca în Avatar, doar că fără coada albastră. Mă găseşti online dimineaţa, la amiaz’ şi seara, câteodată şi în restul zilei 🙂 Încerc să mă dezinternetizez ocazional (pronunţaţi asta de zece ori repede) şi o fac mai ales în week-end.

Week-end-ul e momentul meu de relaxare departe de net. Bineînţeles, mi-e ciudă că sunt ruptă de tot şi mă mai conectez câteodată să văd ce am pierdut. Aşea, mai dau o geană cum se zice.

În rest, în offline mă întâlnesc la bere cu prietenii (din online). Mergem în locurile preferate pe care le apreciem şi în online. Mergem împreună la sală. Facem poze şi le postăm pe net. Mai râdem, mai dăm un tweet. Scriem posturi pe bloguri despre ce am făcut…  hm, că să vezi obsesii… aaa, pe lângă asta îmi plac plimbările pe malul mării şi pervertirea jucăriilor de pluş. Prietenii din online ştiu de ce. Shh. Unele lucruri trebuie să rămână în offline.

sursă foto


Pentru orice femeie frumoasă există cel puţin un bărbat care s-a săturat de ea.

Frumuseţea nu ţine de înălţimea tocurilor, de fondul de ten sau de mărimea blugilor. Nici măcar de bluza cumpărată de la mall sau de brandul de pe etichetă. Frumuseţea nu înseamnă un corp perfect sau kilogramele din adolescenţă.

Eşti frumoasă când te simţi frumoasă. Eşti frumoasă când cineva te consideră frumoasă. Eşti frumoasă când ştii să primeşti un compliment. Sau să îl faci. Eşti frumoasă atunci când zâmbeşti. Sincer. Eşti frumoasă atunci când îl respecţi pe cel de lângă tine. Eşti frumoasă când te trezeşti dimineaţa şi eşti fericită. Eşti frumoasă când mănânci cu poftă. Eşti frumoasă când înveţi ceva nou. Eşti frumoasă atunci când râzi din tot sufletul. Eşti frumoasă atunci când ai realizat ceva. Eşti frumoasă după ce ai făcut sport. Eşti frumoasă când eşti intrigată. Eşti frumoasă când speri. Eşti frumoasă când dăruieşti. Sau te dăruieşti.

Acum, acoperă oglinda şi gândeşte-te. Tu, cât eşti de frumoasă?


Aşa cum vezi în filmele din ’80, aşa cum ţi-ai fi dorit de mic, aşa cum îl invidiai pe vecinul de la 4 că are. Am o relaţie specială cu tanti de la chioşcul de bilete. Ştiu ce se spune despre ele, cunosc legendele urbane care le defăimează şi le crează o imagine total greşită. Da, am auzit că îţi cer bani mărunţi şi că dacă n-ai, NU îţi dau bilet. Am auzit că pleacă în pauză exact când trebuie să vină autobuzul. Am auzit că dacă te pui rău cu ele, nu mai poţi circula niciodată cu autobuzul. Am auzit că dacă îţi bagi mâna prin geam şi minţi, poate să ţi-o taie. Am auzit multe, dar tanti a mea e specială.

Ştie întotdeauna ce cumpăr (decât un bilet) şi îmi zâmbeşte cu drag. Se uită la mine pe deasupra ochelarilor şi se bucură când vede că mă opresc pe la ea. Schimbăm amabilităţi, îmi urează o zi bună şi sincer mă gândesc să-i duc într-o zi un buchet de ghiocei.

Până la urmă ştiţi ce mult contează să oferi un zâmbet şi o bună dimineaţa?


Pe mov…

03mart.11

La magazinele de cartier întâlneşti întotdeauna personaje interesante. Fiind locuri destul de mici, în care nu prea încapi printre hârtiile igienice şi supele la plic, înconjurate de sticlele de beutură, farduri şi deodorante, şi discuţiile tind să fie mai puţin intime. Da, am tras cu urecheaaa.

Acum câţiva ani, stăteam liniştită la rând în luna lui marte într-un magazin mic dintr-un oraş la fel de mic, pe Someş, nod de cale ferată. În faţa mea, un domn aproape de vârsta a treia, destul de bine aburit, încerca să cumpere un cadou pentru o doamnă. Discuţia dintre el şi vânzătoare s-a întins puţin, domnul mergea în vizită şi evident avea chef de poveşti, nevasta fiind acasă şi el în deplasare.

Trecând peste parfumuri, care „îs pe’ scumpe doamnă”, cremele la care nu se pricepe, ajunge omu’ nostru la farduri.

-Aşe dă-mi o trusă din aia de bocsele, mai ieftină.
-Pe ce culoare, uite, avem pe verde, maro…
-Nu, nu, pă mov, că îi aşe, mai curvă!


Eşarfă ✓ Căciulă ✓ Pantaloni ✓ Ochelari ✓ Cămaşă în carouri ✓ Teneşi ✓ Curea ✓ Zorzoane ✓ Atitudine superioară ✓

Să înceapă petrecerea!!!
Aşadar, Petrecerile TVdece şi Le General organizează Marea Hipsterizare!
Un party în care vom încerca să înţelegem fenomenul şi să-l îmbrăţişăm. Poate după multe shoturi şi cocktailuri hipstereşti vom face şi o spirală hipstereasca în care îl vom adula pe Tudor Chirilă. Mai ştii ce iese?

Ne vedem vineri, 04.03.2011, de la 21.00, în Le General  Mă rog, dacă o să va văd de după ochelari…


sursă foto hipster


În drum spre servici, în fiecare dimineaţă, toţi suntem nişte gânditori. Practic nimeni nu zice nimic, care cu căştile pe urechi, care cu căciulile trase cât mai bine, toţi ne gândim la diverse chestii. Că doar ce să facem, nu ne-om socializa aşa de dimineaţă, nu se cade.

Azi e 2 sau 3? Oare am închis uşa? Când dracu tre’ să-mi plătesc cheltuielile? Ioi, ce cizme de rahat.. Târgul de vacanţe.. bine că şi-au făcut reclamă pe un singur panou. Ce fain o fost anu’ trecut în vacanţă, oare anu’ ăsta unde să mă duc? Am uitat să o sun pe mama. Oare ce să-mi iau de mâncare în dimineaţa asta? M-am cam săturat de covrigii ăia cu caş. Ce gol e autobuzu ăsta, se pare că lumea nu mai merge la servici ha ha ha. Oare Busu şi-o fi rupt picioru’ sau de ce o lipsit? Care e formula chimică a sării?  H2So4. S? H? H2NO3? E ceva cu Natriu…

Stai. Ceee?


Sunt o crocodivă

01mart.11

Fiind o admiratoare secretă a lui Crocodilu de ceva vreme, nu ştiam cum să-i intru în graţii. Îi urmăream cu atenţie fiecare mişcare, îl admiram din umbră şi suspinam la fiecare post. Îmi place de el că e amuzant (ştim că ăsta e un atuu care nu se poate neglija), e în trenduri, se îmbracă bine, plus că, hai să recunoaştem, e un DIV. 🙂

Aşa că am încercat să-i atrag atenţia cum am putut şi eu. I-am dansat în fiecare #crocovineri, am încercat să las comentarii amuzante… să mituiesc juriul de la #mistertwitter, dar cu atâtea admiratoare, e greu să ieşi în faţă. (Croco, să ştii că pentru mine eşti Mister ♥)
Atunci am stat şi am analizat. M-am gândit bine. Cea mai bună soluţie era să mă cunoască. Aşa cum sunt.

Poate nu am 100 99 150 că orice crocodilă de la CrocoTV, şi da, poate îmi place ciocolata şi un prânz trebuie să conţină 8950 de calorii, că aşa e normal. Şi ce? Şi ce dacă am eşarfă şi brăţară roz, poate îi place că se gândeşte la mâncare. Şi da, sunt puţin timidă, dar sunt amuzantă şi cred că o să mă placă.

În ultimă instanţă mi-am luat inima în botic şi m-am înscris la concurs. Şi ghiciţi. Croco m-a ales pe mine! (bine, şi pe încă o crocodiluţă că mno, ca orice bărbat e indecis – dar cred că ne vom înţelege bine). E şi ea o drăguţă. Trebuie neapărat să o întreb ce mănâncă de arată aşa bine.

Sunt aşa emoţionată! Oare vom trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi pe Trilulilu?

Ce-i drept, ne stă bine împreună. xoxo Croco.


Vântul rece ardelean
Mi-a bătut aseară-n geam
Şi mi-a spus încetişor
Să-ţi trimit un mărţişor.

Când eram la grădi, în fiecare an făceam mărtişoare pentru mămici. Aveam mai multe tehnici, şi educatoarele încercau de fiecare dată să inventeze ceva nou, cât mai frumos, cât mai colorat şi cât mai creativ. Mama păstrează încă, într-un sertăraş, toate mărţişoarele pe care i le-am făcut de-a lungul timpului. Chiar dacă erau sub forma unei hârtii cu sclipici, sub forma unei batistuţe brodate sau a unui desen cu flori făcut din boabe de fasole, toate au un loc special în inima ei.

Din păcate, an de an, mărţişoarele încep să-şi piardă farmecul şi simplitatea, iar consumatorismul ne înghite şi pe noi cu ele. Ajungem să cumpărăm cercei, smile faces, şi cam tot ce ne poate trece prin cap şi de care se poate lega un şnur alb-roşu.

Anul asta am decis să mă întorc în timp şi să-i dăruiesc mamei mele un mărţişor aşa cum făceam când eram la grădi. Vreau că mărţişorul de anul ăsta să ajungă în sertarul cu amintiri. Nu vreau să se piardă printre cercei sau să se ofilească odată cu celelalte flori. Anul ăsta voi investi în lipici, sclipici şi carioci. Anul ăsta voi cumpăra hârtie colorată. Anul ăsta mă voi murdări pe mâini cu cerneală. Anul ăsta îi voi oferi mamei mele cel mai frumos mărţişor.

Ce ziceţi? Încercaţi şi voi? 🙂

 

sursa foto