O relaţie specială
Aşa cum vezi în filmele din ’80, aşa cum ţi-ai fi dorit de mic, aşa cum îl invidiai pe vecinul de la 4 că are. Am o relaţie specială cu tanti de la chioşcul de bilete. Ştiu ce se spune despre ele, cunosc legendele urbane care le defăimează şi le crează o imagine total greşită. Da, am auzit că îţi cer bani mărunţi şi că dacă n-ai, NU îţi dau bilet. Am auzit că pleacă în pauză exact când trebuie să vină autobuzul. Am auzit că dacă te pui rău cu ele, nu mai poţi circula niciodată cu autobuzul. Am auzit că dacă îţi bagi mâna prin geam şi minţi, poate să ţi-o taie. Am auzit multe, dar tanti a mea e specială.
Ştie întotdeauna ce cumpăr (decât un bilet) şi îmi zâmbeşte cu drag. Se uită la mine pe deasupra ochelarilor şi se bucură când vede că mă opresc pe la ea. Schimbăm amabilităţi, îmi urează o zi bună şi sincer mă gândesc să-i duc într-o zi un buchet de ghiocei.
Până la urmă ştiţi ce mult contează să oferi un zâmbet şi o bună dimineaţa?
Filed under: diverse | 6 Comments
Etichete:bilet, chiosc, RATUC, zambet
zaineasca 
ba, tu scrii mai bine decat multi bloggeri celebri din orasul nostru umflati artificial de rt-uri si blogrolluri de carton..
multumesc tare mult de apreciere 🙂
Din seria Am intalnit si taxatoare fericite?
sa stii. nu stiu cum e cu ceilalti, dar pe mine clar ma iubeste. nu voi ramane niciodata fara bilet :))
Imi place tare postul tău … Să ştii că e o relaţie specială … Eu, de cele mai multe ori, am o reacţie alergică la aceste fiinţe, din motivele bine ştiute şi enumerate, în bună parte, şi de tine. Dar, am început să le compătimesc sincer când am realizat, într-o bună zi, că au o viaţă chinuită: e groaznic să stai închis, opt ore pe zi, într-o cuşcă de nici doi metri pătraţi! Cred că izolarea asta impusă de natura serviciului le modifică în rău caracterul, comportamentul, le denaturează relaţia cu restul lumii … Păi, puşcăriaşii îs nişte fericiţi, au mai mulţi metri pătraţi alocaţi în celule, chiar şi la izolator, au televizor color şi budă în cameră! Să lucrezi într-o cuşcă o viaţă-ntreagă, e sinistru! 😦
… să-i duci neapărat flori, le merită cu prisosinţă, o să vezi ce mult se va bucura! 🙂