Sâmbăta nu are dimineaţă
Nu sunt o persoană veselă dimineaţa. Dimpotrivă. În tabără, aveam sârmă ghimpată în jurul patului şi mesaje de ameninţare pentru oricine încerca să mă trezească. Asta nu i-a împiedicat însă pe unii să arunce o găleată de apă rece ca gheaţa pe mine, Dumnezeu să-i odihnească…
Sunt adepta snooze-ului pe telefon şi îmi pun ceasul să sune cu o oră înainte, numai ca să reuşesc să mă ridic din pat şi să fiu sigură că nu comit vreo crimă în ziua respectivă. Îmi pregătesc cu grijă cafeaua cu o seară înainte pentru că nu sunt în stare decât să apăs un buton, apoi mă trântesc înapoi în pat ascultând dulcea melodie a filtrului.
De când am descoperit cafeaua, a devenit prietena mea cea mai bună care mă transformă într-o fiinţă umană. „you make me wanna be a better person”. Am un adevărat ritual al cafelei de dimineaţă. Apăs butonul, mă trântesc înapoi în pat, apoi, când e gata şi mă cheamă cu aroma de Tchibo (da, sunt o pretenţioasă şi nu schimb brandul de cafea) mi-o pregătesc exact aşa cum îmi place şi încet încet mă aşez înapoi în vârful patului unde o savurez în timp ce butonez telecomanda. Şi aşa în 10 minute sunt alt om.
Sâmbăta, aaahhhhh, sâmbăta e ziua în care îmi permit să dorm cât vreau. Apropiaţii ştiu să NU mă sune înainte să dau eu vrun semn şi chiar şi vecinii îşi pun amortizoare la aspirator. Pentru mine nu există sâmbătă dimineaţă. Şi totuşi..
M-am trezit la 8.30, o oră care nu ştiam că există sâmbăta. Nu eram foarte veselă dar am zis că dacă tot m-am trezit să urmez ritualul şi să mă tranform. Am pregătit cafeaua… ultimul filtru şi ultimele linguri de cafea (mi-am notat mental să nu uit să-mi cumpăr) apoi m-am îndreptat uşor spre pat. Am mare grijă cum manipulez cana ca să evit orice accidente. Şi totuşi s-a întâmplat… Filmul s-a derulat în faţa mea cu încetinitorul. Am văzut cum într-o secundă cana îmi scapă din mână, cade în mijlocul patului, se varsă peste pătură, cearceaf şi cuvertura portocalie, apoi se rostogoleşte peste o bluză care nu ştiu ce căuta acolo, cade pe jos şi împrăştie ultimii stropi de licoare pe parchet.
Am rămas mută, în picioare, în vârful patului timp de câteva secunde (care au părut ore)… Am ridicat cana. Am realizat că nu mai am cafea. Culmea, nici detergent… şi că hainele de pat erau proaspăt schimbate…
Poate n-ar trebui să mă apelaţi azi…
Filed under: diverse | 6 Comments
Etichete:accidente, cafea, dimineata
zaineasca 
daca s-ar fi intamplat accidentul eram treaz in secunda urmatoare de nervi. Tot isi facea efectul cafeaua 😉
clar m-am trezit de nervi si as fi ravasit casa, dar era oricum prea tarziu… patul era deja varza :))
Semn clar ca universul nu vroia ca tu sa te trezesti la ora aia. Si ti-a dat un semn foarte clar gen „vezi ce patesti daca te trezesti la ore nepotrivite?”
exact! nu voi mai face o asemenea greseala :p
asa de greu te trezesti? :))) eu ma trezesc mereu singura, la timp, bla, bla si nu suport sa ma trezeasca absolut nimeni de pe Terra. nu consum cafea , sau vreun alt fel de energizant,dar ma trezesc foarte usor, eu singura , pentru ca daca incearca cineva sa ma trezeasca simt ca ma transform intr-o creatura rautacioasa si imi vine sa ii dau cu capul de pereti pe cei care ma trezesc. o parte din prietenii mei s-au suparat groaznic pe mine ca le-am raspuns urat la telefon, somnoroasa fiind. si mama mi-a dat ignore vreo doua zile . culmea este ca vorbesc la telefon intre doua ture de somn si nu imi amintesc cu cine, ce si cum am spus, ce mi s-a spus. e groaznic. chiar sunt o persoana aiurea atunci cand sunt trezita la momentul nepotrivit.
:)) da, sunt groaznica, nu stiu tu cum faci sa te trezesti singura 🙂 ce mananci? :)) spune-mi si mie secretul, poate fac eu ceva gresit.
dar au fost dati in care daca stii cum sa ma trezesti, sunt o draguta :p dar rar. :))