Viaţă de cartier

17Oct10

Am crescut în Mănăştur. În anii 90, când expresia favorită încă era „până aci democraţie, de’aci’ncolo-i Mănăştur”. Când existau bande de cartier care ascultau B.U.G Mafia în spatele blocului, ascunşi în fumul focului din râpă.. Când primeai bătaie dacă nu răspundeai la salut sau când primeai bătaie pur şi simplu pentru că era Crăciunul. Am cunoscut băieţi de cartier care aveau vise dincolo de betoane, cu care jucam baschet şi mâncam seminţe la „Terenuri”. Am cunoscut găşti care se băteau cu vecinii doar pentru că nu erau de aceaşi etnie, sau pentru bucata de asfalt pe care ne jucam. Şi eram copii.

S-au schimbat multe de atunci, dar totuşi multe au rămas la fel. Mă cuprinde o nostalgie de fiecare dată când ma întorc acasă. Văd aceleaşi feţe, chiar dacă nu aceiaşi oameni, care stau la acelaşi birt şi beau bere sau rom, aşa cum stăteau în fiecare duminică la amiaz. Văd copiii cu care mă jucam, acum adulţi, care la rândul lor îşi plimbă odraslele pe aceleaşi străzi. Am impresia câteodată că timpul s-a oprit în Mănăştur, sau că a trecut mult prea repede. Cartierul te ţine la el, te atrage şi te cheamă înapoi.

Am avut o surpiză azi, când am fost la magazinul de lângă bloc să cumpăr pâine, şi la casă era una din fetiţele cu care mă jucam când eram mică. Nu m-a recunoscut, iniţial nici eu pe ea. Părea ştearsă, mai bătrână cu 10 ani decât are de fapt, complăcută în munca pe care o face în mod automat, dar totuşi, fericită. Îi ştia pe toţi cei care intrau în magazin, ştia ce ţigări fumează, ce cumpără sau ce ar trebui să le recomande. Şi totuşi nu am putut să nu ma întristez, puţin aşa…

În drum spre casă, însă, am avut o surpriză şi mai mare. În vitrina unei agenţii loto, trona, cu un zâmbet mare pe faţă, unul dintre vecinii mei. Era câştigător. Viaţa mă va surprinde întotdeauna.

Şi ca să închei într-un mod vesel, îmi permit să citez unul din cântecele copilăriei, interpretat de o formaţie al cărui nume nu îmi scapă. Versurile, în schimb, spun totul: „Mănăştur, Mănăştur e cartier adevărat /Mănăştur, Mănăştur, te iubesc neîncetet/ Mănăştur, Mănăştur, aici eu locuiesc/ Mănăştuuuuuur, eu te iubeeesc!”

Anunțuri


6 Responses to “Viaţă de cartier”

  1. ce bine ai scris postul…
    felicitari :*

  2. 3 fain scris

    Mai erai si textele ” nooo.. de stiam ma feshteam” sau „no du-te-amu” io la generala 17 am facut primele clase. in manastur city, apoi n. balcescu, apoi iara back in business ind. nr.8 de electronica langa olimpia…apoi utcn. ieia, si amu lucru la Ubb. (Fefs-F.Sport ).. aproape tat in Manastur. in parcu babes ( sysadmin IT )…si cand mantorc acasa tat prin manastur trec. ‘te-mash in el cartier ca’she’i de fain :)). Ovidiu. Erai fata de gashca se pare :p

  3. 4 orezul

    subtila asta cu fata de gashca….

  4. 5 Drăguț Liviu Cămătaru

    Cartierul te cheama mereu orice ar fi si pe oriunde ai fi.În cartier ai crescut,prima oara când ai înjurat ,când ai scos primi bani din combinații și cel mai tragic e să te ducă la ciment.

  5. 6 Drăguț Liviu Cămătaru

    Mulți au fumuri de cartier dar puțini trăiesc cu adevărat în el.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: